Numele meu este Cristian Gabriel și m-am născut pe 5 iunie 2018. 

Sunt un băiețel drăgălaș, diagnosticat cu tetrapareză spastică (o formă de paralizie cerebrală ce provoacă pierderea parțială sau totală a utilizării membrelor și a trunchiului).

M-am născut prematur, la 29 de săptămâni, prin cezariană. Din cauza unor complicații medicii au fost nevoiți să efectueze de urgență operația cezariană, nu înainte de a ne întreba: ”MAMA sau COPILUL?” Cred că aceasta a fost cea mai îngrozitoare întrebare pe care au auzit-o vreodată părinții mei. Am supraviețuit, printr-o minune, și eu și mama. La naștere cântăream doar 1300 de grame, iar medicii m-au ținut la spital două luni de zile. Am crezut că s-a încheiat chinul meu și că totul avea să fie bine. Însă, nu a fost nici pe departe așa, căci la nouă luni nu îmi puteam susține capul și nu puteam sta în șezut. Așadar, m-am întors la spital cu inima strânsă, unde am primit diagnosticul de tetrapareză spastică și întârziere în dezvoltarea neuromotorie. În luna decembrie am trecut printr-o operație la piciorușe, însă medicii mi-au spus că este doar o primă operație dintr-un lung șir de terapii pentru recuperare, și am nevoie de zeci de ore de terapie pentru a se vedea progrese și îmbunătățiri. La recomandarea kinoterapeutului, ar trebui să trec și printr-o intervenție chirurgicală de miofibrotomie, intervenție care poate fi făcută la o clinică din Chișinău.

Am mare nevoie de ședințe zilnice de kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională și senzoriala, și pentru că ședințele de terapie trebuie să merg la clinici din orașe diferite, la costul terapiilor se adaugă și cheltuielile de transport și cazare.